Educația Montessori e diferită de alte tipuri de educație prin aceea că Maria Montessori un pedagog care nu a impus o idee proprie despre educarea copiilor ci a venit cu mintea deschisă și și-a bazat teoria pe observare. Maria Montessori era om de știință și, în consecintă, observarea făcută de ea a fost o observare științifică.

Această educație dezvoltată de Maria Montessori este o educație pentru pace, o educație ce consideră copiii ca fiind pacifiști, consideră că au resurse în mod natural și sunt interesați să învețe. E o educație care are încredere în natura umană bună.
Copiii au un respect natural pentru oameni, se nasc așa, în ciuda faptului că  ei primesc deseori puțin respect  de la cei din jur. Impulsul lor îi conduce să fie adaptați culturii și societății în care traiesc. Toate acestea fac parte din descoperirea copiluluifacută de Maria Montessori. Ea a descoperit secretul copilăriei.
Ea s-a născut la 31 august 1870 în Chiaravalle (Ancona), Italia . Momentul nașterii sale coincide cu o eră a descoperirilor, mai ales în țările vestice, o era a înțelegerii în general. Tatăl ei, Alessandro, lucra într-o fabrică de tutun dar era și politician local, iar mama sa, Renilde, era  profesor și venea dintr-o familie inteligentă și educată.
La începuturile carierei sale Maria Montessori era susținută mult de mama sa, tatăl său fiind mai puțin entuziasmat de cariera aleasă de fiica sa. Cu timpul a obținut și susținerea tatălui care,  inițial considera că cea mai bună carieră pentru femei este cea de profesor.

Pe când Maria Montessori era încă un copil familia ei s-a mutat la Roma. Ani mai târziu ea a decis că vrea să devină inginer și deci a ales o școală de baieți. Brusc însă a abandonat aceste studii și s-a îndreptat spre medicină. Sunt două versiuni despre motivele pentru care a ales schimbarea carierei și deci medicina.
Această decizie a implicat multă luptă. Nici colegii ei baieți nu o voiau acolo și nici profesorii și asta îi facea situație dificilă. Ii era interzis , de exemplu , să participe odată cu ceilalți la orele de disecție pe cadavre, deoarece acestea erau deobicei bărbați și nu erau acoperiți. Din acest motiv era nevoită să meargă noaptea pentru a face disecții.
Pe 10 iulie 1896 a luat licența în medicină. A fost una dintre primele femei medic din Italia.
In această perioadă deveneau tot mai importante drepturile femeilor și Maria Montessori era foarte implicată în susținerea lor. În  1896 a fost invitată să ia parte din delegația italiană ce a mers la Congresul Internațional pentru Drepturile Femeilor de la Berlin. A fost remarcată fiind vorbitor pasional. I se spunea ”frumoasa italiancă”.

În anii de studiu medicii merg prin diferite secții medicale și studiază diferite specializări. În acea perioadă a devenit interesată de bolile mentale si nervoase. A început atunci să lucreze în spital de boli mentale. În acele vremuri copiii cu deficiențe de inteligență erau duși în astfel de spitale, chiar dacă nu aveau o boală psihică. Observându-i , Maria Montessori a constatat că acei copii nu aveau nimic de atins, manevrat și ei aveau nevoie să facă ceva cu mâinile.

În acea perioadă Maria Montessori era într-un curs de mentoriat unde mentor îi eraSante De Sanctis,

directorul clinicii de boli mentale. Unul dintre colegii săi din acea perioadă alături de care studia sub îndrumarea lui Sante De Sanctis a fost Giusseppe Montesano. Cei trei au pus bazele neuropsihiatriei copilului.

Maria Montessori și Giusseppe Montesano au avut împreună un copil, Mario Montesano Montessori care s-a născut pe 31 martie 1898.  Mario i-a fost alături, fiindu-i translator de cele mai multe ori. După moartea ei el i-a continuat munca și mare parte a materialelor, mai ales cele dedicate școlii elementare au fost munca lui.

Când a început să lucreze ca medic era medic asistent la clinica de psihiatrie a Universității din Roma unde a avut contact prelungit cu copii cu defecte mentale și boli nervoase.
A participat la un congres pentru învățători la Torino. La acel congres ea a declarat că problema reală cu acei copii era una ce ținea de educație și nu de medicină. Această afirmație a stârnit spiritele la acest congres dar a fost atât de convingătoare încât autoritățile au înființat ulterior Institutul de Sănătate Mentală. Maria Montessori a fost numită directorul acestui institut care se ocupa de educarea copiilor cu deficiență dar și de formarea educatorilor pentru copiii cu nevoi speciale de natură psihică. Acești copiii s-au descurcat foarte bine la testele naționale și au obținut uneori rezultate mai bune decât cei fără eficiențe. Acest fapt a atras atenția asupra muncii Mariei Montessori dar a provocat în ea o nouă întrebare, și anume ”ce e în neregulă cu copiii normali?”. Ea a înțeles atunci că școala nu ducea la dezvoltare atât cât permitea potențialul uman. Și-a propus atunci să încerce să lucreze cu copii obișnuiți încercând să obțină acordul autorităților.

În 1900 a mers la Congresul în Londra unde a vorbit despre exploatarea copiilor prin muncă și drepturile femeilor.
In 1901 a plecat de la Institutul de Sănatate Mentală și a început să studieze filosofia, psihologia experimentală, pedagogia și antropologia.
A fost remarcată între studenții la antropologie de către Giuseppe Sergi, ea fiind una dintre studentele lui. A fost unul dintre promotorii folosirii antropologiei pentru dezvoltarea unor principii educaționale.

1904 este Profesor la Universitatea din Roma unde , până în 1908 a avut Catedra de Antropologie. În acest timp a continuat demersurile în încercarea de a opține aprobarea de a lucra cu copiii normali.

În 1906 Primăria a venit cu o idee. In cartierul  San Lorenzo din Roma casele erau în renovare. Copiii de 3-6 ani, deseori nesupravegheați, îngreunau activitățile. Era necesar ca aceștia să stea supravegheați de adulți. În acest scop copiii erau adunați într-o cameră a unui subsol. Maria Montessori a cerut să lucreze cu acei copii și a primit permisiunea să facă asta.  Astfel s-a dechis prima Casă a Copiilor.

Metoda Montessori există pentru ca Maria Montessori a început lucrul cu copiii de 3-6 ani. În perioada 0-6 copiii au mintea absorbantă. Acești copii vorbeau, mancau, se îmbrăcau etc. A fost important că a început cu această grupă de vârstă pentru ca în perioada 0-3 ani partea creierului ce se ocupa de citit-scris nu e funcțională. În acea perioadă ea a descoperit copilul, adică a descoperit calităile lui unice. Ea a observat și experimentat, dar nu a venit cu idei preconcepute. Așa a descoperit caracteristici ale copilăriei pe care nu le cunoștea înainte.

A descoperit perioadele senzitive. Ea a văzut că acestea există și la oameni. Cel ce a scris despre perioadele senzitive , Hugo de Varies , locuia în Amsterdam. Aceste perioade senzitive se caracterizează printr-o perioadă de concentrare profundă pe o singură caracteristică a mediului. A descoperit cum adultul poate colabora și interacționa cu copilul și cum poate construi medii speciale pentru copii. . Descoperitd aceste fenomene a început să vadă în copii lucruri diferite pe care oamenii nu le văzuseră.

1909 – a scris o carte despre toate aceste numită Descoperirea copilului (The Descovery of the Child). Ulterior a început să predea despre educația copiilor.

In 1913 a tinut primul Curs International, la Roma, având studenți din intreaga lume.  A călătorit apoi in Statele Unite unde a fost oaspetele lui Thomas Alva Edison. Tot atunci s-a înființat   The American Montessori Society (Societatea Montessori din America) sub președenția dlui Alexander Graham Bell

În 1915 a fost la Expoziția Internașională de la San Francesco unde a făcut prima sală de clasă cu ”pereți de sticlă”. A susținut, de asemni cursuri pentru profesori.

In 1917 guvernul Spaniol i-a propus să înființeze un Institut de Cercetare.
În 1919 a început să țină cursuri pentru educatori în Londra.
In Italia Mussolini era încântat de metodă și aceasta devenea tot mai populară. Mussolini spera ca prin acestă metodă să poată controla tineretul. Maria Montessori a ales să plece si el a închis toate școlile Montessori din țară.

În anul 1929 a Înființat Asociatia Internațională Montessori (AMI).
O vreme, Maria Montessori a trăit la Barcelona, înaintea războiului civil din Spania. Mario Montesano Montesori s-a despărțit de prima sa soție și a cunoscut o femeie din Olanda. Acolo au înființat o școala în Laren. În timpul războiului, cei patru copii ai lui au locuit cu o familie care a avut grijă de ei. Mario si Maria Montessori au plecat pentru un curs, pentru 6 luni in India, dar , cat au stat acolo a izbucnit razboiul și, ei având pașaport italian , iar India fiind a Marii Britanii au rămas in India pentru 6 ani. In acest timp au călătorit și au tinut cursuri în toată India. Maria Montessori a refuzat să se implice politic
După terminarea războiului s-au întors în Anglia și au ținut cursuri. Unul dintre cele mai importante a fost London 46
A murit în Olanda la  Noordwijk aan Zee pe 6 mai 1956.
Pe mormânt fiind scris: “I beg the dear all powerful children to unite with me for the building of peace in Man and in the World.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *